Ea.

Nu ti s-a intamplat niciodata sa gasesti un lucru atat de bun, atat de neintalnit, de intelegator si dulce intr-un loc cu totul banal traversat de particule agitate de praf si urmarite de privirile lacome ale oamenilor? Dintr-un milion de lucrui o alegi tocmai pe ea. O persoana dulce speciala prin simplitatea si culoarea ei apetisanta.
Este obisnuita la prima vedere dar incep sa i intri sub piele. Este tare pentru ca isi protejeaza interiorul, isi protejeaza inima, nucleul pentru a nu ramane descoperita, ranita si mizerabila. Si totusi o topesti usor si cu atentie dintr-o singura privire, un singur gust. Se afla dezbracata in fata ta. Este atat de palida de fragila si cand ramane fara nimic, descoperi ceva tare in interiorul ei.
E ca si o inima. Tare, rigida, nemaiatinsa de nimeni rece si totusi extrem de fragila.
Toata partea dulce s-a dus. Nu mai ramane nici un mister. Aceasta persoana ti s-a destainuit, ti-a incredintat trupul lasandu-te sa o devorezi pana la inima.
Si dintr-o data ti frica. Ai ajuns unde nimeni nu a mai ajuns. La inima ei. Nici ea nu stie ce este acolo, dar, te indeamna sa nu o rupi, sa nu o strici sa nu abuzezi de bunatatea si naivitatea ei.
Dar faci un mic pas gresit si se sparge. Deodata gura ta este inundata de aprigul gust de vodka, este veninul ei, razbunarea faptului ca ai stricat ce avea ea mai pur, mai sincer, mai depret. Da este ea...bomboana mea de ciocolata cu interior lichid de vodka.