Ea.

Nu ti s-a intamplat niciodata sa gasesti un lucru atat de bun, atat de neintalnit, de intelegator si dulce intr-un loc cu totul banal traversat de particule agitate de praf si urmarite de privirile lacome ale oamenilor? Dintr-un milion de lucrui o alegi tocmai pe ea. O persoana dulce speciala prin simplitatea si culoarea ei apetisanta.
Este obisnuita la prima vedere dar incep sa i intri sub piele. Este tare pentru ca isi protejeaza interiorul, isi protejeaza inima, nucleul pentru a nu ramane descoperita, ranita si mizerabila. Si totusi o topesti usor si cu atentie dintr-o singura privire, un singur gust. Se afla dezbracata in fata ta. Este atat de palida de fragila si cand ramane fara nimic, descoperi ceva tare in interiorul ei.
E ca si o inima. Tare, rigida, nemaiatinsa de nimeni rece si totusi extrem de fragila.
Toata partea dulce s-a dus. Nu mai ramane nici un mister. Aceasta persoana ti s-a destainuit, ti-a incredintat trupul lasandu-te sa o devorezi pana la inima.
Si dintr-o data ti frica. Ai ajuns unde nimeni nu a mai ajuns. La inima ei. Nici ea nu stie ce este acolo, dar, te indeamna sa nu o rupi, sa nu o strici sa nu abuzezi de bunatatea si naivitatea ei.
Dar faci un mic pas gresit si se sparge. Deodata gura ta este inundata de aprigul gust de vodka, este veninul ei, razbunarea faptului ca ai stricat ce avea ea mai pur, mai sincer, mai depret. Da este ea...bomboana mea de ciocolata cu interior lichid de vodka.

Ce vezi?

Scoate capu pe geamul camerei. Ce vezi? Strada, masini, oameni, praf, lumini. Gresit!
Vezi un drum? Gresit. Vezi molecule de ciment impreunate cu iubire si asternute peste pamant, o sosea infinita cu milioane de cai, milioane de alte sosele paralele, alte ganduri, alte fapte.
Vezi masini? Gresit. Vezi o adunatura de fiare imbinate si puse in functiune manual de catre om, vezi niste monstrii care distrug aerul care il tragi in piept si il inhalezi. Un lucru folositor? Pe naiba. Este scuza oamenilor pentru a nu merge pe jos, este lenea din fiecare si comoditatea presarata cu aroganta si mitocanie.
Vezi oameni? Gresit. Vezi suflete incarnate in piele de diferita culoare, forma si textura, vezi in fiecare cate o personalitate, cate o unicitate, ceva special. Nu ti-ar ajunge o viata sa le asculti fiecaruia povestea. Un castel de sentimente, de amintiri care odata cu trecerea timpului se mareste, se imbogateste si devina din ce in ce mai frumos si mai fastuos.
Vezi praf? Gresit. Vezi rezultatul prostiei, rezultatul evoluarii...in rau a omului, a fiintei cele mai inteligente de pe Terra...sau nu.
Vezi lumini? Da. Vezi lumina, vezi cate o noua speranta, cate o noua sansa spre mai bine, spre mai mult si bun nu spre mai mult si prost. Vezi zambete de copii, viitorul de maine, oameni batrani care se tin de mana impleticindu-si destinul si povestea vietii lor, trecutul si inteleptiune intruchipata . Vezi lucruri bune, noi, bunatate, bunavointa. Vezi noi oameni, noi noi mai buni, mai noi ca niciodata.