filosofiasexului

duminică, 7 iulie 2013

Ești liberă să pleci.

Dar am și eu câteva condiții. 

O să ți le scriu pe rochia aia pe care voiam să ți-o cumpăr. Tu o să o tot speli la mașină și încet încet vei scăpa de toate.

Facem și noi, ca toți oamenii civilizați care nu se mai înțeleg: o înțelegere. 

Scrisă. 

Vreau să treci o dată pe săptămână să îngrijești florile.

Și de două ori pe zi să le uzi. 

Mai am nevoie de cineva care să-mi stingă lumina când adorm și să nu mă lase să opresc alarma când trebuie să mă trezesc. 

Îmi pare rău, dar n-am încredere în altcineva, deci seara și dimineața trebuie să fii aici. 

Și din când în când trebuie să vorbești. Cu cei doi pești. Am senzația că ăla micu’ a început să înțeleagă românește de pe buzele tale și are nevoie să exerseze. 

Mai am nevoie de haine curate 

...și vorbe deochiate.

De mâncare bună și sex c-o nebună. 

De un pic de ceartă de antrenament în apartament (nu pot singur, cineva trebuie să mă scoată din minți, iar experiența te recomandă)

În rest pot să nu te văd. 

Nici n-o să-mi dau seama că ai plecat. N-o să-ți simt lipsa deloc. Sunt doar câteva puncte de bifat în rest ești liberă să pleci. 

Da, știu. Ai fost mereu liberă să pleci încă de pe vremea când erai liberă să nu vii. 

Barbu Diana

Il iubesc pentru că nu are nimic din bărbatul ideal pe care îl visam cu ani în urma.. Nu e cel mai frumos şi nici cel mai râvnit, dar la braţul lui ma simt eu cea mai frumoasă şi mai invidiată femeie din lume. Il iubesc pentru că nu este perfect, dar este perfect pentru mine şi alături de el viaţa e mai frumoasă decât mi-aş fi imaginat-o vreodată. Il iubesc pentru felul în care mă înveleşte noaptea, Il iubesc pentru pasiunea pe care o pune în tot ceea ce face, pentru ambiţia lui şi sunt mândră că sunt iubită de un bărbat ca el. Il iubesc pentru că iubeste la mine lucruri pe care eu nu le-am văzut niciodată, nimicuri pentru care nu m-a mai iubit nimeni până acum..frumuseţea mea este în ochii lui. Ii sunt recunoascatoare vieţii pentru că l-am întâlnit şi le mulţumesc oamenilor care m-au făcut să plâng în drumul meu spre el..înţeleg “De ce?” şi ma uit în urmă zâmbind. Il iubesc pentru că iubirea lui ma face să fiu mai bună.Il iubesc şi iubirea lui imi e de ajuns! ♥

Ocean

     Intr-o lume in care toti cauta 'pesti in ocean', eu imi caut oceanul. Nu stiu cum se face ca mereu m-am multumit cu franturi de fericire, cu firimituri de sentimente si cu jumatati de 'te iubesc dar nu prea'. Inimaginabil acel 'ocean' era intr-un final o simpla balta murdara. 

     Si iti dai seama dupa atata timp si atatea oceane secate cat de putin insemni tu defapt pentru cineva si totusi cat de putin ceri de la acel vast ocean si cat de mici franturi primesti la schimb.

     Daca ai fi oceanul meu ti-as spune sa-mi dai  toata libertatea din lume, si singurul loc unde as fugi ar fi in bratele tale ! Ti-as spune sa-mi dai toate vietatiile marine si m-as multumi cu o simpla scoica fragila care sa-mi cante le ureche sunetul valurilor tale atunci cand tu lipsesti, ti-as spune cat de mult as vrea sa ma pierd in atingerile tale si cat de mult nu as vrea sa-ti mai dau drumu. 

     Ti-as putea spune cate in luna si in stele pentru ca in final amandoi stim ca acel minunat ocean ajunge sa fie defapt o balta la un colt pustiu de strada care te lasa rece, singura, secata si infrigurata, te lasa goala pe plaja pustine unde zac doar mormintele amintirilor.

     Poate ca oceanele sunt diferite, sunt speciale in felul lor dar nicio exceptie nu-ti va intrece asteptarile si in final toate vor dezamagii asa ca... la ce bun sa-ti doresti un ocean cand tot ce primesti in schimb sunt bucati de dezamagiri ?

Dimineata devreme

     Mereu dimineata devreme cand te trezesti si iti incalzesti interiorul cu o cafea fierbinte in boxeri si intr-o simpla camasa de mult uitata de la ceva fost realizezi ca in final esti doar tu cu tine. O singuratate placuta, care nu te macina, nu te chinuie, o singuratatea simpla, doar tu cu gandurile tale, cu ceasca ta de cafea si cu premisa unei dimineti minunate. 

     Doar eu si cu mine si cu blogul meu in dimineata asta. Linistea de la 8 dimineata, sunetul naturii care se trezeste, simplitatea acestui moment care te poarta cu gandul intr-o vacanta de vis pe o plaja goala si cu un ocean care tanjeste sa te imbratiseze.

     Doar eu si cafeaua, o singuratate ideala. Inainte nu suportam diminetile, dar acum ma complac si ma contopesc in ele.. probabil oamenii intradevar se schimba, ca in bine, ca in rau... sincer imi este mult prea bine ca sa-mi fac griji.

                                                                                                                      Buna dimineata !