filosofiasexului

duminică, 7 iulie 2013

Ești liberă să pleci.

Dar am și eu câteva condiții. 

O să ți le scriu pe rochia aia pe care voiam să ți-o cumpăr. Tu o să o tot speli la mașină și încet încet vei scăpa de toate.

Facem și noi, ca toți oamenii civilizați care nu se mai înțeleg: o înțelegere. 

Scrisă. 

Vreau să treci o dată pe săptămână să îngrijești florile.

Și de două ori pe zi să le uzi. 

Mai am nevoie de cineva care să-mi stingă lumina când adorm și să nu mă lase să opresc alarma când trebuie să mă trezesc. 

Îmi pare rău, dar n-am încredere în altcineva, deci seara și dimineața trebuie să fii aici. 

Și din când în când trebuie să vorbești. Cu cei doi pești. Am senzația că ăla micu’ a început să înțeleagă românește de pe buzele tale și are nevoie să exerseze. 

Mai am nevoie de haine curate 

...și vorbe deochiate.

De mâncare bună și sex c-o nebună. 

De un pic de ceartă de antrenament în apartament (nu pot singur, cineva trebuie să mă scoată din minți, iar experiența te recomandă)

În rest pot să nu te văd. 

Nici n-o să-mi dau seama că ai plecat. N-o să-ți simt lipsa deloc. Sunt doar câteva puncte de bifat în rest ești liberă să pleci. 

Da, știu. Ai fost mereu liberă să pleci încă de pe vremea când erai liberă să nu vii.