Ce vezi?

Scoate capu pe geamul camerei. Ce vezi? Strada, masini, oameni, praf, lumini. Gresit!
Vezi un drum? Gresit. Vezi molecule de ciment impreunate cu iubire si asternute peste pamant, o sosea infinita cu milioane de cai, milioane de alte sosele paralele, alte ganduri, alte fapte.
Vezi masini? Gresit. Vezi o adunatura de fiare imbinate si puse in functiune manual de catre om, vezi niste monstrii care distrug aerul care il tragi in piept si il inhalezi. Un lucru folositor? Pe naiba. Este scuza oamenilor pentru a nu merge pe jos, este lenea din fiecare si comoditatea presarata cu aroganta si mitocanie.
Vezi oameni? Gresit. Vezi suflete incarnate in piele de diferita culoare, forma si textura, vezi in fiecare cate o personalitate, cate o unicitate, ceva special. Nu ti-ar ajunge o viata sa le asculti fiecaruia povestea. Un castel de sentimente, de amintiri care odata cu trecerea timpului se mareste, se imbogateste si devina din ce in ce mai frumos si mai fastuos.
Vezi praf? Gresit. Vezi rezultatul prostiei, rezultatul evoluarii...in rau a omului, a fiintei cele mai inteligente de pe Terra...sau nu.
Vezi lumini? Da. Vezi lumina, vezi cate o noua speranta, cate o noua sansa spre mai bine, spre mai mult si bun nu spre mai mult si prost. Vezi zambete de copii, viitorul de maine, oameni batrani care se tin de mana impleticindu-si destinul si povestea vietii lor, trecutul si inteleptiune intruchipata . Vezi lucruri bune, noi, bunatate, bunavointa. Vezi noi oameni, noi noi mai buni, mai noi ca niciodata.