luni, 7 noiembrie 2011

Daca in cautarea disperata dupa fericire uitam lucrurile care ne fac cu adevarat fericiti? Daca asteptam ceva ce in cele din urma nu o sa apara? De ce nu ma pot agata de fericire de ceva vreme si parca... cu cat ma apropiu de ea mai mult parca fuge de mine? De ce de ceva vreme totu merge cel putin pentru mine pe dos si de ce nu pot sa-mi dau seama ce as vrea sa fac/ ce ar trebui? De ce ma las sa atarn de un fir de ata si sa nu gasesc singura o cale de iesire din confuz?!?

3 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Uneori e nevoie doar de un fir de ata,viata e la fel ca anotimpurile,avem parte de clipe calde,pline de culoare,...dar si clipe gri,reci,apasatoare...opreste'te pentru o clipa,nu mai alerga,nu mai cauta,si priveste...adanc in sufletul tau,vei vedea ca o ciocolata calda,neagra cu multe lingurite de zahar:),candva colora si iarna.Fericirea nu dispare,nu apare..e acolo,tot timpu',doar ca poate nu privesti unde trebuie...

    Ps.Chiar ma intrebam daca mai scri:)

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc. am luat un pic de pauza din cauza lipsei de inspiratie :) dar acum incerc incet incet sa revin

    RăspundețiȘtergere