Sweet November

Si-a facut intrarea cu o adiere rece, necrutatoare, violenta dar totusi grijulie si gingasa, un soare bland dar totusi lacom, cu o lacrima amara in coltul ochiului dar totusi un zambet larg, mare si sincer.
Da este ea. Este luna Noiembrie. Luna care este diferita. Este ca o fata plapanda, inca neatinsa de lacomia oamenilor,pura, cu par castaniu, putin ondulat, niste bocanci negrii, rupti si bruscati in fiecare an de ger, dar totusi cu o palarie de vara care iti aminteste de zilele toride de vara si cu o floarea-soarelui prinsa de ea.
La inceputul lunii este voioasa, este inca amortita si visatoare. O trezeste insa timpul. Cu cearcane in ochi si morocanoasa dezlantuie primul viscol, primul vant care ne crapa buzele, ne inroseste mainile si ne obliga sa ne mai punem inca o haina pe noi.
Sunt dimineti in care uita sa se trezeasca si ne rasplateste cu cate o zi vesela plina de soare, plina de voiosie si de caldura, iar apoi este certata de timp. Incepe si plange, iar din cer milioane de particule de apa ne inunda strazile iar noi ne pierdem intr-un amalgam de umbrele colorate, intr-un labirint de suflete grabite sa se adaposteasca la un loc ferit de lacrimile ei.
Iar cand va fi pe sfarsit va plange din nou, va suspina cu un ger aprig isi va acumula toate dorintele, visele, sperantele intr-o lacrima, iar cand aceasta va cadea va imortaliza primul fulg de nea...asta...pana anul viitor.